A fost un an secetos in zona " Ana-Lugojana" , si in afara de ciupercile de
primăvara , aproape nimic nu a mai ieșit . Am găsit in primăvara niște exemplare
superbe de Iasca Galbena , perfecte pentru gătit , mari cat doua palme deschise ,
dar subțiri , de maxim 1 cm . Apoi , foarte devreme pt vremea lor , am găsit la o
ieșire hribi , parca ar fi știut ca dacă nu ies atunci , nu o sa mai apuce de
seceta.
Eu , in schimb , am ieșit , toată vara , aproape săptămânal , dar fără folos .
Ma bucurăm când găseam măcar o ciuperca necomestibila, si acelea doar pe copaci sau butuci , pentru ca solul era mult prea uscat .
Si așa a fost pana acum , in primele zile din Octombrie , când am început sa am
din nou satisfacții .
Am găsit niște exemplare superbe de Volvariella Bombycina , la marginea drumului , pe pământ , dar era o zona unde s-a tăiat lemn , si era peste tot Rumegus si
scoarța de lemn .
O ciuperca extraordinar de frumoasa , acoperit de un puf ca de
plus , face parte din familia amanitelor , iese din ou , e COMESTIBILA dar cam
controversata , am mai găsit-o odată , dar de data asta le-am gătit si le-am
mâncat . Deci , comestibilitate verificată !
